Societatea moderna a inceput sa realizeze ca este pe cale nu doar de a-si distruge mediul inconjurator dar chiar de a-si submina propriul viitor. Protectia mediului a inceput de cativa ani sa fie principala preocupare in toate sectoarele de business. In ciuda crizei economice actuale multe firme isi arata preocuparea fata de protectia mediului inconjurator.
Imprimarea digitala de format lat, indiferent de tipul de cerneala utilizat, joca doar un mic rol comparativ cu fabricile gigant care imprastie in atmosfera foarte multe noxe.
Procesul de imprimare si substratul media utilizat reprezinta o tinta usor de atins. Hartia reciclata poate fi usor cuantificata dar in domeniile in care sunt utilizate materiale rigide, atat naturale cat si realizate de om, exista, fara indoiala, o presiune de reducere a consumurilor nedorite si de a genera aplicatii in care materialele reciclate pot fi utilizate.
In calitate de consumatori, toti suntem constienti de reducerile ce pot fi aplicate produselor cu multe ambalaje sau ambalaje complexe. Pentru producatorii de semnalistica, o lucrare de mari dimensiuni realizata pe suport rigid si utilizata in magazinele de retail sau la diverse evenimente poate reprezenta o buna ocazie de a utiliza materiale reciclabile.
Materialele reciclate utilizate in industria de semnalistica si cea a display-urilor nu sunt o aparitie cu totul noua, dar cele mai multe dintre acestea au fost imbunatatite in ultimii ani, mai ales ca majoritatea lor sunt utilizate si in alte industrii. Compatibilitatea dintre aceste substraturi media si industria de print a devenit o certitudine din clipa in care cernelurile cu uscare UV au patruns la scara industriala in productia publicitara. De mentionat, ca si in trecut prin procedeul de serigrafiere, aceste substraturi erau utilizate, dar la scara foarte redusa pana sa apara echipamentele inkjet de format lat.
Mergand impotriva curentului de obtinere a produselor prietenoase cu mediul inconjurator se constata o teama penru adoptarea unor noi tehnici de imprimare ce vor conduce la ridicarea pretului POS sau PSP. Evident, intr-o perioada de recesiune, clientii finali sunt destul de reticienti sa accepte costuri de productie mai mari doar pentru ca produsele sunt mai ecologice. Aceia care au adaptat deja procesul productiv si portofoliul de clienti la produsele verzi sunt mai atenti la obiectivele eco pe care le solicita si altora sa devina prioritare in politica firmei.
Noul indicator, amprenta de carbon, este mai greu de acceptat in limbajul companiilor mici de print, care sunt mai atente acum la pretul pe metru patrat imprimat, care depinde de aprovizionarea cu materiale non-eco.
Cand vorbim despre display-uri este mai simplu pentru ca acestea se produc de mai bine de 40 de ani din carton reciclabil. Posibilitatile deschise in prezent de routare si decupare laser tripleaza plaja de aplicatii la care poate fi folosit.
Alte materiale insa nu sunt asa de prietenoase cu mediul, dar sunt aproape indispensabile intr-un atelier de creatie si productie publicitara. Adevarul este ca pe masura ce tot mai multe companii vor utiliza materiale eco vor creste cantitatile fabricate si comercializate, iar in final si materialele eco vor ajunge la niste preturi rezonabile. Totul consta in atingerea unei mase critice de utilizatori constanti de materiale reciclabile si prietenoase cu mediul.
O alta problema ce trebuie discutata este combinarea mai multor tipuri de materiale pentru obtinerea unui display sau semn publicitar. Proportia fiecarui tip de material inglobat nici nu mai conteaza fiindca rezultatul este oricum prestabilit: acel POS sau PSP sau POP nu va mai putea fi reciclat. Spre exemplu o placa de Dibond printata cu cerneluri fara solvent este foarte ok, dar in momentul in care va fi colantata 15% din suprafata cu un film PVC nu se mai poate vorbi de un produs final eco.
Se mai constata un fenomen si anume ca la presiunea unor companii care solicita semnalistica eco, publicitarii au descoperit substraturi care erau utilizate de alte industrii si care au putut fi adoptate datorita proprietatilor lor. Spre exemplu, rigiditatea, rezistenta la forta aplicata pe mp au fost caracteristici usor de gasit la materialele ce erau utilizate in zona arhitectilor si a constructiilor.
Tot din aceasta zona provin si multe solutii inovative, ceea ce determina utilizarea de material mai putin, mai usor si mai eficient. Prin urmare, se numeste un produs eco si acela care a necesitat mai putin combustibil pentru transport sau mai putina energie consumata pentru instalare.
Anumite structuri sunt gandite modular si astfel schimbarea graficii nu va implica schimbarea intregului ansamblu, ci doar a unor parti, care pot fi 100% reciclabile. Des intalnit si apreciat este produsul Foamlux care intruneste toate caracteristicile unui produs eco.
O alternativa la aceste placi de tip "rigid closed cell foamboard" sunt substraturile pe baza de fibre cu fixatori si intaritori.
Pe ansamblu, se remarca eforturile marilor furnizori internationali care doresc sa-si alinieze produsele noului curent eco.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu